La trecerea între ani

Iată că am revenit după o lungă pauză de blogărit pe acest blog. Din păcate, nu am fost plecat nici în jungla amazoniană, nici în vreo excursie prin Europa. M-am limitat la ţărişoara asta călcată sub roţile automobilelor de tot felul de zmei.

Aşadar, scurta vacanţă de anul nou mi-am petrecut-o mai mult pe drumuri, dar în mare a fost OK, pentru că am revăzut Braşovul şi am socializat. Am plecat din Bucureşti spre Câmpulung pe data de 29 decembrie, în jurul prânzului. Curios, pe autostrada Bucureşti-Piteşti traficul se desfăsura în condiţii normale, deşi la ştiri se anunţau ceaţă şi porţiuni de polei pe anumite tronsoane din autostradă.

E bine de ştiu că, pe direcţia Bucureşti-Piteşti a autostrăzii, între Km 20 şi Km 70, sunt câteva gropi, mai bine spus gropane, ce te pot scoate uşor de pe carosabil sau te pot proiecta direct în parapetul metalic ce desparte autostrada în cele două sensuri de mers. Aşa că aveţi grijă cum conduceţi în caz că aveţi drum pe acolo. Şi bineînţeles, feriţi-vă de şumahării cu Dacii cu Nike pe lunetă sau merţane albe!

Bucuresti - Pitesti

Singurul lucru care te mai scotea din banalitatea unui drum drept, erau zonele împădurile ce păreau ca de zahăr datorită brumei căzută în nopţile reci … şi bineînţeles speranţa că, după Km 50 vei mai găsi un spaţiu de servicii unde să îţi uşurezi vezica (deşi există panouri de atenţionare, acestea abia sunt în construcţie). Am ocolit Piteştiul pe tronsonul nou de autostradă, iar cei 50 de kilometri până la Câmpulung au fost cei mai jalnici din tot traseul datorită şoselei plină de gropi. După 4 ore am ajuns în final la Câmpulung, unde spre deosebire de Bucureşti, nu mai era pic de zăpadă.

DSC08083Seara am ieşit să explorăm Câmpulung-ul, animat doar de-a lungul bulevardului Negru Vodă. Până acum e singurul oraş în care am văzut cele mai multe însemnări de genul “Ne rezervăm dreptul de a ne selecta clienţii”, de unde, eu unul am înţeles că e un oraş plin de oameni dubioşi (ca să nu zic altceva). Ne-am oprit la o pizza la un local (restaurant + pizzerie) care, deşi arată kitchios pe dinafară, oferă o atmosferă degajată (mai mult de pub!) susţinută de muzică din anii ’80 şi … porţii imense de pizza.

Loc. Cristian, Jud. BrasovDuminică, 30 decembrie, am plecat, tot în jurul prânzului, spre Braşov. Zăpada a apărut (ca strat depus deja) abia după ce am început să coborâm în culoarul Rucăr-Bran, dar şoseaua era OK, fără zăpadă, şi până în Bran a fost un drum liniştit. Pentru a traversa Branul, ne-a luat pe puţin 30 de minute. Am ajuns la Braşov în jur de ora 15, unde, spre deosebire de unde veneam noi, erau pe puţin -10° C, şi un strat de zăpadă consistent, dar străzile dezăpezite!

Bineînţeles, atracţia principală … Lipscaniul Braşovului, Blvd. Republicii, frumos luminat, Piaţa Sfatului cu bradul cel mare şi fântâna luminată. În nebunia de turişti care mişunau pe acolo, am uitat să mă conving personal de existenţa acelui info-kiosk. Oricum, din auzite, cică ar fi nevoie de o aprobare de la primărie pentru a accesa acel punct de informare. Deci, în loc să se uşureze accesul turiştilor la informaţii, de fapt se îngreunează.

Str. Sforii, BrasovE o plăcere să te plimbi prin centru vechi al Braşovului, pe străduţele înguste, printre care şi Strada Sforii, să admiri clădirile vechi ca Şcoala Germană, Biserica Neagră, Turnul Alb etc., iar apoi să te opreşti într-una din cafenelele de pe Blvd. Republicii. Noi ne-am oprit la Mado Cafe, una din cafenelele-restaurant, care acum câţiva ani aveau automate de distribuire a prezervativelor în toalete, lucru pe care nu l-am mai întâlnit în altă parte. Preţurile ca de oraş turistic, dar nu atât de mari ca să te ţină multe ore în frig în căutarea de un local convenabil sau să te facă să te mulţumeşti cu privitul la mini specatcolul amerindian în aer liber.

DSC08162Luni, 31 decembrie, ne-am întors la Câmpulung, cu oprire în Poiana Braşov, foarte aglomerată de altfel. Vile şi viluţe au apărut peste tot pe lângă drumul ce urcă în Poiană, iar acolo, toate locurile unde poţi băga o maşină sunt locuri de parcare cu plată (4 RON/h). Pentru numai 30 RON poţi schia o zi întreagă (skiuri şi beţe) sau pentru cei mai statici există vin fiert la 4 RON/400 ml, friptură şi cârnaţi de casă.

Drumul înapoi spre Câmpulung a fost oarecum obositor datorită faptului că ne-a prins noaptea şi am prins porţiuni cu ceaţă, lucru mărunt pentru unul cu un Audi TT . Ajunşi la Câmpulung şi neavând nimic aranjat am fi vrut să ieşim în centru, dar oboseala şi-a spus cuvântul şi am rămas să închinăm un pahar de şampanie în intimitatea căminului propriu, cu gândul la un an mai bun şi împliniri pe măsură.

Total
0
Shares
3 comments
Dă-i un răspuns lui Petruș Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Article

Servicii de video sharing made in .ro (I)

Next Article

Sibiu: Râu Sadului

Related Posts
Total
0
Share