Skip to main content

Guest Post: Aventurile unui expat … in tara sa

English Version

Version Française

Mai 2008. Dupa 10 ani de absenta, ma intorc in sfarsit in tara. Cand am plecat aveam 15 ani si fata plina de cosuri. Acum cosurile nu mai sunt insa, in shimb, incepe sa-mi cada incet incet parul. Multe lucruri se schimba in atata vreme …

Imi place sa ma gandesc la intoarcerea mea in tara ca la o calatorie in timp, un fel de fast-forward de un deceniu. Nu am intalnit multi romani in tot timpul asta in afara de cei apropiati de aici, care sunt plecati din tara de ani buni. Majoritatea impresiilor despre ce se intampla in Romania sunt luate de prin ziare, bloguri etc.

Dar hai sa va zic cum a fost.

Prima faza nostima, in avionul Paris-Bucuresti, o tipa cam de varsta mea ii spune in engleza unui nene cat de bucuroasa e ca se intoarce in tara, fiind plecata de 7 ani. Ma bag si eu in discutie, ii spun ca sunt plecat de 10 ani (in romana, bineinteles) si spre stupoarea mea, imi dau seama ca fata nu prea le mai rupe pe romaneste. Binee, o dau si eu pe engleza, mai schimbam doua vorbe, dupa care imi vine randul la weceu si conversatia se termina. Ce bine ca n-am uitat sa vorbesc romaneste. Chestia asta mi-au scos-o in evidenta toti cei intalniti pe durata calatoriei: cat de bine vorbesti romaneste!

Bun, avionul aterizeaza, sunt fericit ca un nou nascut, ma uit pe fereastra si imi zic: Gogule, asta e pamant romanesc, iarba asta e din Romania, betonul pistei e romanesc si asta. Nu-mi vine sa cred! Am ajuns! Avionul se parcheaza, iau bagajele, trec fara nici o problema de vama, nici o coada, nimic, totul merge foarte bine.

O luam spre Buzau, pe sosea. Primul soc, masinile s-au inmultit si sunt toate foarte recente. E normal pana la urma ca, intr-o tara europeana, masinile sa fie noi. Cu greu am reusit sa gasesc in timpul calatoriei ceva relicve gen Dacia 1100 sau Skoda ca sa le pozez.

Traficul e oarecum intens. Depasiri destul de stranse, cateodata trebuie chiar sa tragi puternic de volan la dreapta ca sa lasi pe nenea care vine din fata si depaseste. Dar nu-mi pasa din doua motive:in primul rand nu eu conduc si in al doilea rand, sunt fericit.

Lucuri familiare incep sa apara: borne kilometrice, tractoare, trenuri, toate ma incanta si ma fac sa ma simt ca acasa. Cea mai mare parte a calatoriei am petrecut-o in provincie: Buzau, Prahova, Ialomita si foarte putin in Bucuresti (24 de ore).

Am stat 19 zile, am fost practic in trecere, timpul fiind mult prea scurt pentru a vedea tot ce as fi vrut sa vad. N-am avut timp sa vad prieteni foarte apropiati, dar promit ca data viitoare va fi altfel. Asta e, familia m-a acaparat. Urmatoarea calatorie va fi incognito.

Mi-a placut curatenia. Nu era asa acum 10 ani. Si in Bucuresti, Buzau, Ploiesti, curat pe strazi, foarte placut. Mi s-a spus ca e din cauza campaniei electorale … Nu stiu cat de adevarat e …

Alt punc pozitiv: transportul in comun in provincie. Microbuze care te duc repede unde ai nevoie, care vin repede, care nu sunt aglomerate. Nici chestia asta nu era asa acum 10 ani. Trenurile sunt moderne, nu mai e inghesuiala aia de nedescris, si vorbesc aici de un tren spre Moldova care inainte era crima si pedeapta. In plus, nicioadata nu m-am simtit in pericol sau agresat, nu mi s-a furat nimic si lumea mi s-a parut la fel de civilizata ca intr-o tara occidentala.

Poate vi se par banale sau idioate observatiile mele, mai ales ca sunt facute in calitate de turist. Da, pana la urma asta am fost: un turist in tara mea. Nu-i nimic, inseamna ca un turist strain se poate simti bine 3 saptamani in Romania, inseamna ca niste standarde au fost atinse.
Spun asta pentru ca tot citesc in stanga si in dreapta ca Romania scartaie, ca nu prea merge treaba. Bullshit, totul e ok, maine m-as intoarce cu cea mai mare placere.

Ceea ce nu mi-a placut un pic a fost poate atitudinea vanzatoarelor in unele magazine. Nu nepoliticoasa, nu m-a insultat nimeni cu nimic, dar usor apatica as putea spune. Pana la urma, un suras nu costa mare lucru, dar asta e …

Am fost prin muntii Buzaului, si am vazut doua pensiuni turistice care chiar mi-au mers la inima. Bine facute, camere super, peisaj, ce sa mai vorbim. Romania e atat de frumoasa, incat, sunt sigur ca, numai turismul ar putea produce o buna parte din PIB.

Reintalnirea cu preparatele alimentare a fost o alta placere. Romanii mananca bine, foarte bine chiar. Cred ca uitasem un pic lucrul asta. Cred ca am suparat unele matusi cu lipsa mea de apetit, dar sincer, nu mai buteam sa bag in mine! Gusturi, arome, uitate de mult ma faceau sa plang de fericire aprope. E, nu vreau sa credeti sa sunt un animal, reintalnirea cu oamenii a fost extraordinar de emotiva, dar asta e o alta poveste.

M-a deceptionat un pic faptul ca in Bucuresti nu prea se pun in valoare locuri ca strada Lipscani, sau beraria Gambrinus. Chestii astea in mod normal sunt mine de aur pentru marile orase, si Bucurestiul are sansa sa posede inca un centru vechi destul de important. Sunt sigur ca incet incet se va dezvolta si aspectul asta.

Reintalnirea cu cartierul meu natal a fost scurta, dar apreciata. Pentru unii poate ca blocurile alea vechi si comuniste provoaca sentimente negative, dar nu prentru mine. Asta e, nea Ceasca le-a facut asa, noi am crescut acolo, nu mai putem schimba trecutul. A-si renega locurile natale ar fi egal cu a-si renega identitatea, ceea ce cred ca e grav.

Caini maidanezi am vazut, dar putini si aveau etichete la urechi. Nu m-au agresat, nu m-au latrat, totul a fost ok. Poate ca am fost norocos, insa peste tot exista un risc sa ti se intample ceva, in orice tara, pe orice continent.

M-a mirat cat de multe hartii sunt de semnat pentru a cumpara … un prajitor de paine. N-am stat sa analizez mecanica juridica a lucrurilor, presupun sa sunt motive intemeiate.

Intr-un sat, la un moment dat, imi vine ideea sa intreb: Dar cu gunoaiele ce faceti? Raspuns cat se poate de simplu: Le punem intr-o punga si vine un camion sa le ia, joia! Deci asta nu e in Bucuresti, e intr-un sat care acum 10 ani nu avea apa curenta. Acum, bineinteles, are. Poate parea banal acest fapt, dar cand stii cat de greu e sa scoti echivalentul unui bindon cu apa dintr-o fantana si dupa care sa-l cari acasa cu un carucior, vezi lucrurile altfel.

Copii dusi la scoala cu microbuze scolare. Toata lumea are telefon. Pai, cum era cand asteptai ani de zile ca sa ai un telefon? Tara a progresat enorm in anii astia si a ajuns la standarde care pareau de neatins. Bineinteles, e loc de mai bine, insa cel putin lucrurile se misca in directia buna, macar acum e o speranta, o perspectiva ca va fi mai bine. Nu era cazul la inceputul anilor 90, si nici chiar cand am plecat.

Cam asta ar fi pe scurt, impresiile mele. Ar mai fi poate lucruri de spus, dar, in general, pot spune ca mi-a placut si ca abia astept sa revin, in mai putin de 10 ani … sper.

Post scris de Mihai/Canada.

Petruș Lungu

În ultimii ani m-am plimbat ceva prin țară și prin afară, iar mai nou am înclinații spre cicloturism. De asemenea, practic la nivel de amator snowbording-ul și kiting-ul și încă mai fac față unor ture moderate de trekking. :)

9 păreri despre “Guest Post: Aventurile unui expat … in tara sa

  1. Dupa 10 ani de absenta din Romania este normal sa vezi ” unele” schimbari.E si normal sa existe schimbari.Din pacate nu sunt majore.Noi cei care stam aici vedem ca lucrurile se misca greu; daca ar fi mai mult interes s-ar inainta mai rapid.La noi totul merge DIN INERTIE. Din pacate!

  2. se vede ca nu ai mai fost in tara de 10 ani…s-au schimbat foarte multe de atunci si cred eu ca e normal. problemele de atunci nu mai sunt problemele de acum. oamenii au altfel de dificultati iar asteptarile sunt diferite.
    e bine ca am trecut peste problemele din 90 dar ne asteapta altele. partea grea zic eu ca a trecut. sa vedem ce ne aduce UE ca mentalitate… 😀

  3. Noi cei care traim aici zi de zi nu prea mai sesizam pasii inaite facuti de Romania. Dar cineva care o vede dupa zece ani poate face o diferenta. Este adevarat ca sunt pasi mici, dar tot e mai bine decat nimic.

  4. Salutari tuturor,

    Sincer, acum n-as mai pleca din Romania daca as avea oportunitatea. Pentru mine e prea tarziu, am deja o viata aici. Pentru tineri insa cred ca e mult mai incurajant a trai in tara in 2008, fata de acum 10 ani. Chiar si aici, in Canada, imaginea despre Romania s-a schimbat, lumea vede bine ca tara e in evolutie si ca se merge spre mai bine. Oricum, romanii au avut o imagine buna dintotdeauna aici.

    Sa auzim de bine!

  5. @Mihai/Canada
    sunt locuitor de Bucuresti insa constat progrese foarte mari in ceea ce priveste standardul de trai, civilizatia, cultura… nu mai este totul asa hopeless ca in anii 90.

    daca vrei un viitor, o cariera ai sansa ta datorita numeroaselor firme ocidentale cu reprezentanta in Romania.. daca vrei ceva cultura, evenimente, ai unde sa gasesti.. e de bine per total 🙂

    insa cred ca una din chestiile unde romanii au ramas in urma este mentalitatea.

    @favit

    cred ca au multe pe cap romanii. una dintre ele este sa se planga. se plang de una, de alta.. de orice.. au o gandire foarte negativista.

    http://www.iloveyouromania.com

  6. Povestea este frumoasa si m-a emotionat. In mare, sunt de acord ca s-au schimbat multe. Insa nu suficient, mai sunt de facut dar trebuie sa existe si bunavointa. Instabilitatea politica este o problema. Coruptia este alta, am vazut gunoi ascuns dupa cladiri iar unii nu stiu ce este un sapun. Putem incerca sa fim pozitivi, sa inchidem ochii si sa spunem ca in Romania e mai bine decat acum cativa ani, castigam frumos (doar unii pot spune asta) si ca nu avem probleme cand incercam sa rezolvam ceva. Atunci cum se explica faptul ca lumea este mai rea ca inainte si tot timpul ne impiedicam de ceva? Trebuie sa fim realisti. Si daca refuzam sa mergem la vot, nu se va rezolva nimic. Cat priveste slujbele, sunt, dar nu platite la adevarata valoare. Recent, unele firme se inchid, altele se muta in Bulgaria, leul scade si Romania este in criza. In plus, s-au inasprit criteriile de imprumut. Eu, o tanara de 28 de ani, nu pot cumpara o locuinta iar chiriile sunt enorme. Ce sa fac, sa ma bazez pe ajutorul rudelor? Exclus. Din propria experienta, pe cei specializati in calculatoare, electronica, economie, business sau project managemnt, ii sfatuiesc sa munceasca temporar afara, in aceste domenii bine platite si cu cautare. In alte tari, din banii castigati din salariu se poate economisi cel putin pentru un apartament vechi sau un avans substantial pentru o locuinta noua in Romania. Este un inceput. Anul viitor, dupa aproape 3 ani, ma intorc in tara si pot cumpara un apartament vechi sau pot achita avansul si implicit pot face un imprumut pentru o locuinta mai scumpa. Nu se pot compara posibilitatile si credeti-ma, nu este greu. Imi iubesc tara si m-am gandit bine inainte. Dar mi-am luat inima-n dinti ca altfel ramaneam o necunoscuta pe linia de plutire. Nu am vrut sa raman o mediocra. Chiar si pentru un timp scurt viata se poate cladi si printre straini mai ales daca avem vointa si ajutor. Toti din familie m-au incurajat iar prietena mea foarte buna cu care impart chiria ma sprijina foarte mult. Am fost norocoasa deoarece nimeni nu s-a pus de-a curmezisul. Ar fi fost niste egoisti, mai ales ca cei din familie au deja o cariera si o casa. Aceasta plecare m-a intarit si am invatat foarte multe. Am capatat o experienta in Canada, am devenit mai inteleapta, mai ingaduitoare, mai calma si am avut ocazia sa calatoresc. Nu stiu cat as fi reusit sa fac daca ramaneam in tara acesti 3 ani si sa stiti ca timpul trece foarte repede. Cat priveste faptul ca romanii se plang, nu sunt singurii, iar a spune pe nume problemelor, nu inseamna a fi negativist. Credeti-ma, si alte nationalitati fac la fel. I-am auzit personal in Canada. Si, daca negam sau ignoram ca exista probleme, nu vom rezolva nimic in tara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *