Jurnal de călătorie: Kuşadası, Turcia (2009)

Am plecat spre Kuşadası la vreo 2 zile după inundaţiile din Istanbul, puţin îngrijoraţi să nu care cumva să confundăm vreo viitură cu vreun mijloc de transport. Spre norocul nostru vreamea a fost de partea noastră. Au fost şi ceva precipitaţii pe coasta vestică a Mării Egee, lucru ieşit din comun pentru această perioadă a anului (început de septembrie).

Sejurul l-am luat prin Europa Travel … cu tot cu transport. Cu autocarul drumul durează în jur de 18-19 ore, suficient cât să te antrenezi pentru o scolioză, ceva. Serviciile agenţiei au fost relativ OK, contrar celor citite pe fel de fel de forumuri. Singura problemă a constat într-o informaţie incompletă legată de viza de Turcia (paşaportul trebuie să fie valabil pentru minim 6 luni). Informaţia a fost pusă la dispoziţia noastră abia după îmbarcare. Un singur ghinionist a fost nevoit să îşi întărzie vacanţa cu câteva zile. Pentru a evita astfel de incidente, consultaţi condiţiile de călătorie pentru ţara de destinaţie pornind de pe site-ul MAE sau, de ce nu, urmărind ghidurile de vacanţă de pe site-ul capital.ro. În rest, aceleaşi probleme ca peste tot cu opririle pentru … uşurare.

Am tranzitat Bulgaria fără probleme (nu luăm în calcul aici starea drumurilor), iar în vamă la turci nu am pierdut mai mult de 15-20 minute. Am ajuns în Kuşadası în jur de 11.00 a.m., fiind nevoiţi să mai aşteptăm încă vreo 2 ore până să ne cazăm la hotel Arora.

Hotelul e de 4 stele: o stea de pe steagul Turciei şi restul de 3 pentru servicii. Cum am optat pentru un all inclusive, nu pot spune că am făcut foamea pe acolo, dar nu pot spune nici că ne-a dat pe spate ceva anume. Nici n-are rost să fac o comparţie comparaţie cu un 4 stele la un all inclusive în Bulgaria. Ce pot spune e că băuturile sunt nu foarte reci ci extrem de reci la ei.

Principale atracţii în Kuşadası sunt portul şi Insula Păsărilor, bazarul şi oraşul în sine cu străzi abrupte pe care trec în viteză de montagne russe minibus-uri doldora de pasageri străini ce vor să ajungă neapărat în bazar, unde să negocieze pentru cine ştie ce nimicuri.

Nu departe de Kuşadası se pot vizita ruinele oraşului antic Efes, în apropierea căruia se presupune că s-ar fi descoperit mormântul Sf. Apostol Ioan, Casa Fecioarei Maria, bazilica Sf. Ioan, cetatea bizantină şi moscheea Isa Bey, toate trei în oraşul Selçuk, precum şi templul zeiţei Artemis … ce a mai rămas din el.

Deşi aflată într-o ţară musulmană, zona din jurul Casei Fecioarei Maria şi a întregului orşa antic Efes păstrază urme ale creştinismului timpuriu.

De lângă Casa Fecioarei Maria vă puteţi alimenta cu apă sfinţită de la unul din cele trei izvoare sau, dacă icoanele din bisericile româneşti nu vi s-au părut încăpătoare, aveţi la dispoziţie un întreg zid al dorinţelor.

Veţi uita de dorinţe după o incursiune în vastul oraş Efes, unde puteţi alege dacă să îl ascultaţi pe ghid sau dacă să umblaţi brambura printre coloane ionice, dorice, arcade şi alte ruine care, probabil, nu vă vor spune nimic. Dacă ţineţi aproape de ghid, veţi afla multe poveşti şi legende ale oraşului.

Pentru ca sejurul să fie complet, nu trebuie să rataţi Pamukkale (Castelul de Bumbac) recunoscut în circuitele turistice pentru băile de calcar, apa termală care curgea prin aceste băi de calcar conţinând hidrogen şi calcar. Spun curgea pentru că, în prezent, datorită încălzirii globale şi acţiunii umane, ecosistemul are de suferit, fiind întreţinute artificial nişte bazine de calcar mai mici.

Deasupra acestor formaţiuni de calcar, au fost scoase la lumină ruinele oraşului antic Hierapolis (Oraşul Sacru), oraş întemeiat de Apollo şi numit după soţia lui Telephus (fiul lui Hercules şi nepot al lui Zeus), Hiera.

E uimitor cum turicii ştiu să facă turism prin conservarea obiectivelor, fie ele şi creştine. Acum câţiva ani, când am vizitat castrul roman Sucidava, m-am plimbat în voie, fără să plătesc bilet şi am fost surprins să văd că pe acolo păşteau vaci, iar părţi de coloane fuseseră transformate în uluci pentru păsări.

La fel de bine, localnicii ar fi putu veni nestingheriţi să ia cărămidă şi alte materiale pentru construcţii, aşa cum s-a întâmplat şi cu templul lui Artemis, după ce a fost incendiat de un anume Herostratus: oamenii locului au luat mare parte din coloanele templului şi le-au folosit la construcţiile din oraşul Efes.

La întoarcerea de la Pamukkale, se poate face o pauză de cumpărături în mall-ul din Aydın, în faţa căruia pot fi admirate cele două statui de mai jos.

Dacă mergeţi în Turcia, staţiunile de pe coasta Mării Egee, şi vă planificaţi să vizitaţi cele amintite mai sus, plus alte activităţi outdoor,  optaţi pentru cel puţin 12 zile: 6 pentru vizite la obiectivele descrise mai sus şi activităţi outdoor şi încă 6 pentru odihnă şi colindat prin bazar. Mai trebuie să ştiţi că , dacă rezervările la hotel le faceţi prin agenţia din ţară, la destinaţie, orice problemă aţi avea se rezolvă prin agenţia parteneră, agenţie prin care puteţi organiza şi excursiile pe la obiective în caz că sunteţi prea comozi şi nu vreţi să economisiţi în jur de 5 – 10 euro, mergând la organizatorii locali ce pot fi găsiţi pe plajă (Ladies Beach) sau în bazar.  În excursiile pe la obiective veţi avea parte de ghizi în limba engleză. Cei vorbitori de română, 4 la număr, sunt 3 în Istanbul şi doar unul singur în Kuşadası.