Skip to main content
vin, clos de colombs, neptun, olimp, litoral

Despre degustările de vin ale unui băutor de bere

Dacă la bere mă mai pricep cât de cât, la vinuri cu greu. Deşi mă descurc şi ştiu să identific un vin sec, demisec sau dulce, demidulce, nu cred că am să pot vreodată să simt vinul din rădăcini, să simt pământul în care a crescut viţa sau aromele specifice diferitelor sortimente de vinuri. Noroc cu vizitele la Clos des Colombes, în Neptun-Olimp, și la restaurantul Melodia din Venus, punct de desfacere a vinurilor produse de Vincon Vrancea.

Am fost copil crescut la ţară, obişnuit cu vinul din struguri din viţă din câmpiile din Barăgan, vinul acela greu, de cele mai multe ori pământiul, vin pentru bărbaţii adevăraţi pentru care taninul e mai presus de pasta de dinţi. 🙂
Acum, la vreo 20 şi ceva de ani distanţă, iată-mă în câmpiile dobrogene, aproape de litoralul Mării Negre, la Clos des Colombes, această podgorie din care ies anual 15000 de litri de vinuri alese.

Proprietar, inginer viticol, responsabil cu calitatea şi alte meserii specifice industriei de fabricare a vinului o conturează şi o definesc pe doamna Anne-Marie Rosenberg, legată de pământurile astea prin bunicul său. Ea a venit aici în 2001 pentru a juca franţuzeşte într-o horă birocratică autentic românească.

Surprinzător e că paşii de dans, cei ai afacerii ca să fiu mai specific, s-au remarcat între cizmele de cauciuc ale birocraţiei româneşti, iar din 2006 cele 3,5 hectare de podgorie au intrat în producţie.

Ajuns în podgoria de la Clos des Colombes, ai să te desprinzi puţin de peisajul tipic românesc, găsindu-te mai degrabă într-unul specific unei podgorii din Franţa sau Italia, o podgorie unde linia de hotar e trasă printr-un zid scund de piatră, unde intrarea în cramă şi terasa sunt conturate de garduri de levănţică.

Din aşa podgorie ies vinuri alese, nu vinuri de masă, vinuri ce dau savoare unor momente speciale din viaţa omului, momente intime sau în grup restrâns, unde pasiunile se pun la aceeaşi masă şi se împleticesc în arome care mai de care.

Deşi, ca şi experienţă, familia doamnei Anne-Marie s-a remarcat în producţia de şampanie, dânsa a decis să schimbe procesul tehnologic şi să se reprofileze pe producţia de vin.

Evident, lucrează cu materiale aduse din afară, de la sticle şi butoaie de stejar la dopuri de plută.

Şi acum să trecem la activitatea care pentru unii a născut pasiuni, pentru alţii a ascuţit simţuri sau care pentru alţii a deschis mintea, lasându-i să dea frâu liber imaginaţiei – degustarea vinului.

Cum se face? În primul rând, se verifică culoarea vinului, apoi dacă este licoros, sau dacă vinul are sau nu picioare, adică dacă se prelinge sau nu pe pahar, după care se verifică dacă are nas, adică se miroase şi se identifică aromele care îl caracterizează, ca mai apoi să se deguste efectiv pentru a se simţi savoarea întru totul.

Degustarea noastră a început cu o Terra Alba din 2009, un vin cu aciditate scăzută, dintr-un soi de fetească albă. Degustarea a fost însoţită de o mică gustare pentru a ne conserva simţurile şi pentru restul vinurilor ce aveau să contribuie la această sesiune de iniţiere în degustarea vinului, cel puţin pentru mine.

După ce papilele gustative au fost ţinute în frâu şi printre poveşti, a urmat un Sovignon din 2010, un vin mai catifelat fermentat în butoi nou. Încă o dată simţurile au fost readuse la normal cu gustări ca foisgrais, minisparanghel şi omletă sufle.

A urmat un Pinot Noir fructos sub brandul Prinţesa şi bobul de mazare, din 2012, din mai multe soiuri de struguri din Burgundia. Vinul este unul relativ uşor, fără tanin şi a fost combinat cu o turtă cu legume şi sparanghel.

Următorul vin care a întreţinut discuţia şi a amplificat trăirile a fost unul din struguri crescuţi în Terra Rosa, un vin parfumat, cu gust de lemn, păstrat în butoaie vechi de un an, numai bun cu o gustare ca lasagna cu carne de curcan.

Şi cum orice ospăţ are un final, el trebuie udat cu un vin de desert, un Sovignon din 2008, după care ne-am reintrat în simţiri cu o îngheţată de lavandă.

Am plecat de la Clos des Colombes ceva mai bogat decât atunci când am venit, cumva iniţiat în această taină a degustatului de vinuri. Trebuie să recunosc că după vinuri mă aprind mai uşor ca după bere.

Am asistat şi la o a doua degustare, tot pe litoral, dar în cadrul Hotelului Melodia, cu vinuri de larg consum, de această dată din portofoliul Vincon Vrancea, povestitor fiind Corina Nedelcu, manager de produs la Vincon Vrancea.

Această degustare s-a desfăşurat în cadrul restaurantului Melodia şi a fost antrenată de poveştile persoanei mai sus amintite, un om pentru care munca e pasiune pură, nu de alta, dar nu cred că m-aş fi ridicat de la masă dacă nu trebuia să ne ţinem de un program anume.

Mi-am plăcut filozofia dânsei asupra vinului:

Vinul se naşte ca oamenii, trăieşte ca oamenii […] are o evoluţie la fel ca oamenii […] decade la fel ca oamenii. Din acest motiv el se păstrează în vinotecă.

Această sesiune de degustare a fost pentru aprofundarea simţurilor olfactiv şi gustativ la degustările de vin, cel puţin pentru mine, punându-se foarte mult accentul pe aromele şi gusturile ce se identifică la degustare. Pot spune că degustarea de vin s-a transformat într-un workshop în care fiecare şi-a spus părere despre vinurile încercate.

Workshop-ul a început cu desfundarea unei sticle de Muscat Otonel, colecţia ambrozie, un vin alb din clasa vinurilor aromatice, un vin cu arome de flori de tei şi salcâm, vin ce merge cu aperitive şi gustări reci.

Am continuat precaut cu un rose cu gust amar, de lemn, şi aromă fructată, de cireşe.

Conform unei scări neomologate a consistenţei vinului, prezentă, probabil, doar în capul meu, s-a făcut trecerea la Beciul Domnesc, un vin roşu sec, pământiu, cu aromă de lemn şi fructe de pădure.

La fel ca şi la prima degustare, pentru final a rămas un vin pentru desert, o tămâioasă dulce sub brandul Egregio, o tămâioasă românească cu aromă de trandafir de dulceaţă şi gust de miere de albine, fagure şi tămâie, vin premiat cu medalia de aur la VinFest 2013.

Uh, ce mai început de seară! Dacă aş mai fi continuat aşa câteva zile aş fi devenit un adept al lui Bachus, noroc cu micile trucuri care te ţin departe de beţie: apă după fiecare gură de alcool, stixuri, pâine prăjită, struguri, brânză. Bine, dacă vreţi să fiţi hardcore, puteţi bea ulei, dar asta e prostie cruntă şi nu mai are nicio legătură cu degustarea de vinuri.

După degustarea de la Hotel Melodia, scoicile de Marea Neagră servite la restaurantul Hotelului Delta din Jupiter au fost bine-venite, fiind şi asta o premieră pentru mine.

Cred că abia după câteva sesiuni de antrenament într-o piaţă de fructe sau într-un târg de flori aş putea să definesc arome ce conturează plăceri pe papilele celor nobili, celor cu gusturi rafinate şi trăiri ieşite din tipar.

*Acest articol a fost scris ca urmare a infoturului Relaxare și Vitalitate în sudul litoralului românesc organizat de TurismMarket.com în parteneriat cu HotelMelodia.roPrimaria MangaliaDirect-Aeroport.ro și cu sprijinul Hotel DeltaHotel OpalCocor Spa HotelClos Des Colombes, Vincon Romania, Complex Ciresica, TerasaEgretaOlimpEfendi Cafe NeptunHergheliaMangaliaIcar Tours Constanta.

Petruș Lungu

În ultimii ani m-am plimbat ceva prin țară și prin afară, iar mai nou am înclinații spre cicloturism. De asemenea, practic la nivel de amator snowbording-ul și kiting-ul și încă mai fac față unor ture moderate de trekking. :)

3 păreri despre “Despre degustările de vin ale unui băutor de bere

  1. Pingback: Gala Vinului Nou și Vechi | călătorul digital 2.0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *